marți, 4 octombrie 2011

PLACINTE CA LA MAMA LUȚĂ

      Vacanta de vara de anul asta ne-a readus, printre alte locuri, si in Ardeal. Dupa mine, spunand-o cu mana pe inima, sufletul romanismului. A se citii doar cu un singur "r". Nasii copiilor nostrii, parintii Gabrielei si o parte buna din neamuri, plus o haita zdravana de prieteni, toti s-au inghesuit sa locuiasca musai in Alba-Iulia. Mecca noastra. Aici mai gasesti inca oameni cu dare de inima, buni, primitori, ridati pe la colturile ochilor de atata zambet, cu vorba lor aleasa, indelung rumegata pan' sa-i dea drumul pe gura, cu autenticitatea atat de greu de gasit prin burguriele cu pretentii occidentale din Regat, (ca asa-i numita Muntenia p-acolo), cu aerul curat dat de apropierea dealului Mamut, impadurit la greu, cu nobletea impunatoarei Cetati in forma de stea, in care zilnic, la ore exacte, esti purtat cu sute de ani in urma, cand parca din fumul luptelor apare un pluton de strajeri autentici, in straie militare austriece, ce fac onorurile schimbului de garda la portile cetatii. Vechi si nou, fara ca vreunul sa cotropeasca pe celalat. Biserici mai mandre decat o catedrala din alte parti, catedrala mai mandra decat un palat din alta tara. Mandrie si maretie, ospitalitate si liniste. Merita sa veniti macar o data-n viata aici. Incercati de Paste. Veti simtii pulsul Ortodoxiei.
       Dar nu mai jos se lasa imprejurimile orasului. Nu le pot numi periferie, ca pe alocuri sunt mai de soi ca un oras, intrecand in grandoare si bun gust multe cartiere titrate din pretentioase orase. Aici, de cum te indepartezi de Alba Iulia, dai de niste locuri in care primul gand ce-ti vine in cap e sa privesti la ceas, sa vezi cat timp ai la dispozitie, sa poti vedea tot, sa nu pierzi nimic. E rost de mers la pas, ca ai ce vedea, admira si respira, iar intr-unul dintre satele din zona, orasenii din multe locuri vin sa-si faca plinul cu o portie zdravana de viata "ca la mama-n prispa", rupandu-se pret de cateva ceasuri de stresul vietilor lor si revenind la matca in ograda la Mama Luță. 


Acel ceva ce atrage zi de zi zeci de meseni si turisti in batatura hanului ne-a ramas la inima si noua. 
Si d-asta ne vom intoarce acolo ori de cate ori drumul ne va duce in Ardeal. 
Am ospatat in blide de lut, la cerere cu lingura de lemn, o cirba de fasole boabe cu afumatura, cu ceapa si smantana sa o tai cu cutitul, ...
... un pastrav bastinas innotand prin mujdei si mamaliga, spionati indeaproape nu de o matza flamanda sau vre-un caine ratacit, ci de un cocosel galagios si fara pic de stres sub creasta, tupeist de-i mergeau fulgii. Vedea-te-ash in ciorba.

Iar ca aperitiv, dar si desert, niste renumite placinte, 

facute pe loc de tanti Sorina ce nu mai prididea sa coaca atatea cate cereau mesenii. Am comandat si noi doar sase. La inceput. 
Apoi am refacut comanda cu alte sase, ca in final sa mai cerem inca pe atat, sa luam si acasa. Dar n-am plecat de acolo fara sa obtin reteta. Bagaret cum imi e firea, dezinvolt si guresh, am dat buzna in bucatarie si n-am mai iesit decat cu reteta scrisa cu greu o pe o hartie stropita cu ceva ulei, imbibat din cap pana-n talpi de mirosul atat de apetisat, dar fasolindu-mi dintii cu mandrie, cand mirata, Gabriela m-a intrebat daca am reusit sa o conving sa-mi dea secretul. 
Ei da, am luat reteta. E get-beget romanesca, ca la mama acasa. Si chiar daca, prin bunavointa lui Lucian Florea, ginerele gazdei, - care musai sa va zic, trecea ca un prieten bine-poftit pe la orice masa sa dea binete - , am plecat de acolo cu asa trofeu, nu pot inlocui la mine, in Bucuresti, sau oriunde, atmosfera din satul Ampoita, imediat ce treci peste un mic parau ce da numele locului si intri in lumea de odinioara, acasa la Mama Luță, la o portie fierbinte de PLACINTE.


INGREDIENTE ALUAT
- 1 kg de faina
- 5 oua
- 500 ml de lapte
- drojdie cat o nuca, cam 25 de g
- 1 si 1/2 lingurita de sare
- 200 ml de ulei

UMPLUTURI
- varza cruda rasa, sarata, piperata si stoarsa usor de zeama
- branza framantata
-mere crude rase, cu scortisoara si zahar, scurse de zema
- branza dulce de vaci, amestecata cu zahar, coaja de lamaie, vanilie si oua
- mofturi sote
- rabdari prajite
- bazbarube si crocomarle

PREPARARE
Aluatul se prepara clasic cu toate ingredientele de sus.
Uleiul se foloseste la framantat.
Pentru eficientizarea, eu am pregatit aluatul in masina de paine.
Se pun in ordinea urmatoare:
lapte, oua sare, faina si abia apoi drojdia faramitata.
Dupa ce paletele au omogenizat compozitia si masina incepe a framanta, 
se adauga treptat uleiul, lingura cu lingura.

Dupa framantare, am transferat aluatul intr-un lighenas, ca sa poata sa se desfasoare in legea lui.
In cam o ora, dansul devine obez de-a binelea.
Dac-avea buric, juram ca-i "domnu' Z" cu tricoul ridicat, dupa o masa copioasa.
Cat aluatul isi da-n petic, va puteti ocupa lejer sa va pregatiti umpluturile preferate.

 Blatul de lucru trebuie sa fie uns bine cu ulei.
Se iau bucati de aluat, cat un pumn...

...se intind bine cu mana... 

...se pune umplutura din belsug, fie varza...

...branza framantata,

...sau mere. 

"Pungutza cu doi" bani se strange la gura, apoi se intinde iar cu mana, cam cat va e tigaia.

Si se pune la copt intr-o tigaie groasa, incinsa bine, unsa cu ulei, putin mai mult decat la clatite.

Se coace pe ambele parti la foc mediu, spre tare.

 Se servesc calde, abia rasturnate pe farfurie.
Cele cu umplutura dulce se pot coafa cu zahar pudra. 

Aci-s branzoaicele. 

Cele cu mere.

Si in final, cele mai dorite, care se gata primele, placintele cu varza.


POFTA BUNA!
Sarut mana pentru masa, Mama Luta!

34 de comentarii:

retete- ina spunea...

o da,branzoaice le spunea mamica,super bune,trebue sa fac si eu ,multumesc ca mi-ai adus aminte
frumoase poze,loc plin cu verdeata si flori,copii dragalasi,,,o zi buna

Fancy Cake spunea...

Ce bune trebuie sa fie!

Dorina spunea...

Cine ma pune pe mine sa intru la voi pe blog?! Imi ploua-n gura .

Elena Toma spunea...

Faina povestirea vacantei voastre! Parca as fi revenit si eu nitalus pe acolo dupa multi, tare multi ani. Mi-ati dat insa o idee pentru o vacanta placuta. Mai ramane sa ma informez daca-i rost de prins ceva pastravi ca noi avem si naravu' asta. Cat despre placinte, cea cu varza este preferata mea, numa' ca nu faceam aluatul chiar asa. Deci... trebuie sa le inccerc pe astea ca m-ati convins. Voi mai face cu cartofi picanti umplutura si.. unele din alea recomandate de Zamzuu... Un sarut la fiecare, ca tare-mi sunteti dragi!

In bucatarie la Sidy spunea...

Deci....DA,DA, Da...aveti dreptate in tot ceea ce spuneti despre bunatatile servite la Ampoita, la Mama Luta !!!
Te lingi pe degete si nu te-ai mai lasa dus de acolo de bunatatile ca la mama acasa....
Am fost si noi anul trecut dar,....vreo 30 de persoane....daca te uiti aici ai sa vezi ce bunatati am mancat:
http://marea-intalneala-a-gustoaselor.blogspot.com/search/label/Sidy%20-%20Ampoita%20-%20La%20mama%20Luta
Gabi multumim tare, tare mult pentru reteta placintelor....sunt o nebunie !!!( sau sa-i multumim sotului ???)
Te tzuc !

Dragos spunea...

Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!

lauralaurentiu spunea...

Faine placinte, faine locuri, faini oameni, dar mai faina decat tot si toate e Gabriela noastra, tot mai tanara si mai gratioasa! Bravo tie, mai fata! Cred ca are si Zamzuu ceva merite... devoreaza pe loc toate bunatatile si asfel talia de viespe a talentatei bucatarese nu este amenintata in niciun fel :))! Sa fiti sanatosi si fericiti, va imbratisam cu drag!

Dragos spunea...

Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!

pansy spunea...

asta imi aminteste de placintele bunicii mele.tare mai erau bune !

Edith spunea...

asteas-s clar pe gustul meu. Arata minunaaat!
Le-am notat, merci Gabita! :)

Unknown spunea...

tare bune-s mai! mama mea le face :D (doar ii ardeleanca)

madalina spunea...

multumesc pentru reteta! am facut azi si nici n-am avut a ne certa pe ele pentru ca le-am impartit tovaraseste - nu frateste ca fratele mai mare ia bucata mare ;). eu am luat varza, copilul merele si sotul branza si toata lumea a fost multumita si s-a lins pe degete.

Anonim spunea...

Imi imaginez cat de bune trebuie sa fie! Oare merg si facute la cuptor sau doar in tigaie merg?Multumesc, Roxana

Gabriela Cara spunea...

Roxana, desigur le poti coace la cuptor, insa sigur nu iese acelasi lucru. Vor fi bune, dar nu sunt placintele astea.

Ana Thomas spunea...

Oameni buni, dar acolo la Mama Luta pare sa fie paradisul!!!
Ce dor de duca mi-ati insamantat in suflet....ufff!!
Si daca as fi mai aproape...dar...nu's!
De buna aducere aminte o sa fac placinte!!!Na, ca ma facui si poetesa!!
Multumim pentru reteta!

Cuisinette spunea...

Care placinte ca mie mi-a cazut fatza la fasolea cu afumatura a lui Zamzuu... ma duc sa pun fasolea la umflat ca musai mor aici de pofta.
Sa mai faceti asa reportaje ca tare imi plac, asa imi mai trece si mie dorul de casa.
Va pup si sa va fie numai de bine.

PS. Multzam fain de reteta de placinte... intr-adevar reteta de pastrat.

loredana şi robert spunea...

mi s-a facut pofta citind postul tau!

Anonim spunea...

Extraordinare dar am o singura problema. Cate placintele ies din cantitatea mai sus mentionata? Ca sa stiu daca fac dublu sau nu :)) ! Multumesc

antonellacacossacakedesigner.it spunea...

Ce minune! Am o prietena romanca care stie se le face, i-am cerut sa vine la mine pentru a invata si eu sa le fac, dar acum multumesc tie le voi face singurica
mersi

Gabriela Cara spunea...

Din cantitatile date mie mi-au iesit 12 placinte mari de 24cm.

Gabriela Cara spunea...

Ma bucur Antonella. Spor iti doresc!

Anonim spunea...

in sfarsit reteta placintelor de la mama luta! ani de-a randul ne-am gandit concediul ca sa ajungem la mama luta pentru bucatele minunate de acolo dupa ce ne-a imbiat in luna de miere cu placinte. chiar acum vreo luna ne tot gandeam unde sa fugim in we din bucuresti si doar la mama luta ma ducea gandul si la placinte, dar n-am ajuns ca e tare departe :(
nu am cerut reteta pe vremea cand mergeam la ampoita pt ca nu aveam vreme de bucatarit, insa acum timpul e mai bland cu mine si musai o voi incerca dupa craciun!
Multumiri pentru reteta!

Anonim spunea...

O intrebare: placintele pot fi facute si cu drojdie uscata? cata ar trebui sa oun? multumesc.
Diana

Anonim spunea...

sunt putin dezamagita. am pus si eu o intrebare acum mai mult de 3 saptamani, dar din pacate nu am primit nici un raspuns. am asteptat cuminte, am zis, na sunt sarbatorile, poate omu e in concediu...dar am vazut ca la alte comentarii ai raspuns. asa ca mai pun o data intrebarea (posibil sa nu fi vazut comentariu): se poate folosi si drojdie uscata (la plic)? daca da, cata trebuie sa pun?

multumesc

Gabriela Cara spunea...

Dap... in perioada anterioara am primit multe mesaje, mai ales pe preparatele specifice Craciunului, acolo am dat raspunsuri mai multe si doar la cele care imi cereau un sfat si mai putin celor de admiratie. Am dat drumul si mesajului tau, dar m-am luat cu celelalte si am uitat, imi pare rau.
Deci: cu drojdie uscata nu le-am facut insa, logic se poate folosi si cea uscata. Pe plicul de 7g scrie ca este suficient pentru 500g faina, asadar 14g ar fi pentru 1kg.

Anonim spunea...

Multumesc pt raspuns.

mai bine mai tarziu, decat deloc. iar explicatia mi se pare f buna si sincera.

Claudia spunea...

Sa pic pe jos si alta nu :))), noroc ca eram la calculator cand vad: placinte ca la Mama Luta. Intamplarea face sa fiu din Alba-Iulia si sa cunosc placintele de la Ampoita. Multumim pentru reteta Gabriela, acum le pot face si acasa.

Maria spunea...

Pensiunea e pe drumul intre Campeni si Arieseni? Stiu ca am vazut-o, nu am oprit, dar vom merge cu siguranta dupa ce ti-am citit articolul. Multumesc pentru recomandare!

Placintele sunt intr-adevar delicioase, am mancat in mai multe locuri in Tara Motilor, sunt o specialitate locala. Ma faci sa incerc si eu :)

Violeta Matei spunea...

Ce bine arata! Daca nu era aproape miezul noptii, ma apucam si eu sa fac niste placintele cu branza... asa, ramane pe maine... sigur fac si eu, sper sa-mi iasa.

violeta spunea...

cele cu varza sunt excelente dar varza sa fie calita,la soacra mea am auzit pt prima data de ele,ea oricum face mancare foarte buna,este ardeleanca

Elena spunea...

Doamne, ce bunatati se fac in tarisoara noastra draga, frumoasa, bogata dar napastuita!
Mi s-a umplut gura de apa si ochii de lacrimi...
...Amintire, cararuie...Sufletul mi-l parjolesti.
"Drum ca tine altul nu e, nici in lumea din povesti.
Te asterni in calea lunga a truditului meu dor
Numai dorul lasi sa ajunga, la casuta cu pridvor
Cale lunga si frumoasa, cale rupta de haiduci,
Numai dorul duce acasa dar pe mine cind ma duci?

Cale lunga si frumoasa, cale rupta de haiduci/ Numai dorul duce-acasa...dar pe mine cand ma duci?

Elena spunea...

Va felicit pentru blog, pentru pasiunea si daruirea pe care le puneti in ceea ce faceti si puneti apoi la dispozitia curiosilor si mai putin priceputilor si va multumesc!
Pentru unii, ca stare civila, tara nu mai este a lor, dar in suflet ea va ramane mereu, ca bunul cel mai de pret. Nebanuite si neintelese sunt caile destinului...
Oricat de realizat si statornic ai fi "afara", cand iti iubesti tara de origine dar din diverse motive a trebuit sa pleci din ea, ramai mereu cu gandul agatat de ea, ramai mereu o inima pribeaga.
Nostalgia nu este una dintre starile sufletesti tocmai indragite, pentru ca invie amintiri, rascoleste intreaga fiinta, genereaza chinuinta, lacrimi...Si cu toate acestea, uneori uitam si fara sa ne dam seama ii deschidem poarta sufletului. Chiar daca dor, acest gen de lacrimi in felul lor fac bine. Sunt lacrimile pentru o apartenenta de drept, la care nu se poate renunta, fiindca a fost data prin destin.
Iertati-ma daca am invadat blogul dumneavoastra si am inceput sa imi "racoresc sufletul". Va multumesc din suflet ca existati, indragiti bucatele tarii si le promovati, ajutandu-i si pe "fericitii de dicolo" sa aduca in viata si pe masa casei lor crampeie din acel inegalabil dulce "acasa"!

Aurica spunea...

chiar ca arata ca la mama acasa, te indeamna imediat sa le servesti si sa profiti de gustul si aroma lor de casa :)

Simona spunea...

Ce bine arata! "I-mi ploua in gura" :)